MICUL BETIVAN FERICIT

In dimineata asta, in timpul drumului spre serviciu, priveam plictisit afara. Troleul fiind aproape gol aveam posibilitatea sa stau pe scaun, cu capul sprijinit de geam si sa ma gandesc la tot felul de minuni. Cum in urechi se auzeau ghitare, tobe, un acordeon, o vioara, am inceput sa ma gandesc la muzica. Mi se pare fascinant cum muzica devine un limbaj universal dincolo de cuvinte. Daca ascultand Lacrimosa mai inteleg cate ceva, germana avand multe in comun cu engleza, in dimineata asta (ca si multe alte dati) imi urla in urechi Korpiklaani. Bineinteles ca nu intelegeam absolut nimic din versurile lor (prietenul Bazil este mai in masura sa explice cum e cu limba finlandeza :)) ). Si totusi imi transmit atat de multe. In primul rand ma binedispune foarte mult muzica lor. Asta cred ca a fost si scopul lor principal atunci cand au compus. Incercam sa imi imaginez cum ar fi un concert Korpiklaani (nu am fost la Iasi cand au venit). Cu muzica foarte buna, bere multa, dansuri pana nu te mai tii pe picioare. Pana la concert poftiti niste mostre :D :

Keep on galloping

Happy Little Boozer

BACK TO BRIDGE

Acum doua seri am ajuns in Locomotiva pentru a relua jocurile axei Mugioiu-Frigioiu :))). Dl. Frigioiu (aici de fata) a jucat exemplar... pentru o lectie de “ASA NU... NICIODATA!!!”. Ce sa va spun mai mult? Am fost varza. Cred ca Alex a mai pierdut cateva puncte in clasamentul total din cauza parteneriatului cu mine. Asta e! :))... ma scuzati.

In ultimii 6 ani cred ca am mai jucat de vreo doua sau trei ori cateva done de bridge. Si asta s-a simtit din plin marti seara. Desi practic am depasit obiectivul pe care ni l-am propus (adica doar participarea :))... asa cum ati putut citi in ce am scris saptamana trecuta) nu ma consider absolut deloc multumit... Alex cu atat mai putin :)). Am iesit pe locul 12 din 14 (deci depasit obiectiv cu aprox. 14% :)) ).

Eu, unul, sunt hotarat ca in maxim 3 luni sa ajung la nivelul la care eram acum 6 ani... daca si Alex va mai avea rabdare :)), desi putin probabil =)). Oricum ar fi, asta cere mult exercitiu. Sper sa gasim timp pentru a ne antrena.

AM AJUNS LEGENDA

S-ar putea ca acest post sa contina termeni cu care multi nu sunteti familiarizati. Imi cer scuze, dar explicarea lor ar dura foarte mult timp.

Ieri seara m-am intalnit cu coechipierul meu de bridge de acum 6 – 7 ani. Faceam o echipa foarte buna, ne intelegeam bine, nu castigam prea multe concursuri, dar eram de luat in seama ca adversari care trebuie tratati cu mare atentie. Din pacate am intrat in sistem, munca a facut varza tot ce insemna timp liber si pasiune. Nu am mai jucat decat foarte putine meciuri in ultimii 6 ani. 

Ieri stateam la taclale pe mess cu domnul mai sus amintit, Alex (Mugioiu), si am stabilit sa dam o fuga la Locomotiva marti seara. Perfect! Dar, parca ar trebui sa si discutam un pic, sa ne mai aducem aminte niste conventii, cate ceva din jocul de levata. Zis si facut! Dupa muncile grele pe care le-am prestat la serviciu (campionate grele de fusbal :)) ) am hotarat sa iesim prin oras sa discutam mai in amanunt despre sistemul pe care ar urma sa il aplicam in jocurile de marti. Din vorba in vorba ne-am amintit de tot felul de done trasnite intalnite de-a lungul timpului, de jocuri execrabile facute prin concursuri sau de un slem (cand la toate celelalte mese s-a scris mansa... probabil cel mai bun joc de levata pe care l-am facut vreodata pana acum) realizat dupa o schiza controlata foarte bine si dupa 3 impasuri ceva mai evidente. Ne-am amintit de cat se distrau mai toti adversarii nostri de fiecare data cand ajungeam la mesele lor. De ce se distrau? Se distrau pe seama numelor noastre... noi eram echipa Mugioiu-Frigioiu. Haios, nu? :)) Ajungand la asta, ce imi spune Alex?

- Bah, acum un an si ceva, doi ani, am cunoscut o fata care a ramas masca atunci cand a aflat cum ma cheama.

- De ce, mah?

- Pai mi-a spus ca de curand a avut o cearta cu prietenul ei care i-a spus ca mai demult a existat axa Mugioiu-Frigioiu la Locomotiva si a crezut ca isi bate joc de ea.

- Asta e chiar tare :)).

- Deci iti dai seama, suntem celebri. Dupa 5 ani de zile inca se vorbea de noi la Locomotiva :)).

Asa ca marti suntem pregatiti sa ne luptam pentru ultimul loc avand in vedere pauza imensa pe care am facut-o. Dar ne revenim. Peste un an suntem hotarati sa facem o figura frumoasa la campinatul national.

Mugioiu-Frigioiu... the second coming! :))))

__

PS: daca exista pe aici echipe care ar putea sa se rupa din cotidian in cate o sambata si sa ne intalnim la niste meciuri... noi suntem doritori. Asa ca lasati mesaje.

INTERESUL NATIONAL...

Am primit zilele astea de cateva ori intrebarea: “Cu cine ai votat?”. Pai... cu nimeni. “Aoleo! Cum???? Nu ai votat? Pai d’aia iese cine nu trebuie.” Siiii... cine ar trebui sa iasa? E cineva nou in toata distractia asta de 2 lei? Haidiiii, bah... ma lasi? Dupa “pumnii in gura” pe care mi i-am luat acum patru ani cand m-am dus pana la mama dracului, la aeroport, sa il votez plin de incredere pe tov. Capitan, am zis ca nu mai are rost sa ma obosesc acum (mai ales ca ar fi trebuit sa fac vreo 200km si sa platesc aprox. 200 lei pentru toate tarasenia asta). Datoria mea de cetatean? Te roooog! Stand si analizand un pic problema am ajuns la concluzia ca cel mai bun vot pe care l-am dat pana acum a fost pentru Iliescu (contra Vadim)... si asta e grav de tot. Am spus ca o sa ma mai duc sa votez doar daca se va intampla unul din urmatoarele doua lucruri: 

1. cineva chiar o sa faca CEVA si atunci o sa votez ca sa continue ce a facut.

2. va exista votul alb (sau neutru... sau cum dracu’ s-o mai numi). Pentru ca nu sunt de acord sa aleg dintre doua rele. Pe langa toate casutele cu toti ciumpalacii pe care ar trebui sa ii votez ar trebui sa existe si o casuta cu: “Niciuna din variantele anterioare” :)). 

Asa ca... ce am facut pe 30 noiembrie 2008? Am fost la cumparaturi dupa care am lenevit. “Ca un om al muncii care ma aflu” am profitat de faptul ca e zi libera. Sa pierd eu o minunatie de zi ca sa merg 200km (doar dus) ca sa votez? No way, Jose! 

Sa traiti bine!... sau, macar, sa traiti! ;)

PLEASE ALLOW ME TO INTRODUCE MYSELF…

...I’m a man of wealth and taste.

Asa canta nenea Jagger pe vremuri… asta ascultam in dimineata asta, in drum spre serviciu, in varianta Edlund (mult mai reusita dupa parerea mea). Mi s-a parut un titlu potrivit pentru primele scrieri fara sens de pe acest blog. 

Ce caut aici? Habar n-am :)). Ca nici pe Yahoo! nu m-am mai obosit prea tare sa scriu ceva. In ultimul timp am fost un lenes fara pereche. Imi place blogul asta ca e mai simplu… si merge mai bine :)). Asa ca am zis sa fac trecerea. 

Anyway… promit ca o sa incerc sa fiu mai productiv (NU promit ca o sa si fiu :)) ). 

Nu stiu ce sa spun mai departe. Majoritatea dintre voi ma stiti deja… imi cunoasteti “obsesia” pentru muzica Pink Floyd si Tiamat (by the way… pe 15 febr. Praga, 17 febr. Budapesta… facem o plimbare?)… imi cunoasteti pasiunea (idioata, probabil :)) ) pentru Heroes Of Might And Magic (si mai nou pentru King’s Bounty. The Legend – p’asta nu o stiati)… imi cunoasteti incapatanarea si fixurile pe care le am. 

Chipintaci! ;)